Când ceasul arătă 00:00:00, ecranul deveni oglindă. În locul feței digitale, Oana își văzu propriul chip — dar îmbătrânit, cu părul alb, cu ochii știind prea multe.

— Vreau să termini ce a început prima. Să trasezi ruta prin miezul nopții.

Și laboratorul se stinse complet, lăsând în urmă doar un ecran negru și, pe el, scris cu litere fosforescente: